Skip to content

Succesul – virusul mortal al omenirii

Succesul – virusul mortal al omenirii

 

V-ați întrebat vreodată de ce totul în viață cere sacrificiu?

Dacă nu îți sacrifici confortul, nu vei obține niciodată nimic. Odată ce ți-ai atins obiectivele, dorințele, vei constata că trebuie să-ți sacrifici legăturile cu ele, să te detașezi de ele dacă vrei să obții pacea interioară și mulțumirea.
Pentru a obține înțelepciunea, trebuie să-ți sacrifici perspectiva dogmatică și limitantă a vieții și, prin aceasta, plăcerile materiale…

În timp ce toată lumea din industria de self-help și spiritualitate (pentru că este ceea ce este) vă pompează cu formule pentru bogăție, fericire și abundență, înot în amonte, întrebând necontenit „de ce?”. Și cu cât te distanțezi mai mult de toate, cu atât mai largă este perspectiva și cu atât este mai clară imaginea. Și totul revine la semnificație; la sensul vieţii.

Pentru a continua această șaradă, trebuie să oferi bieților muritori un motiv pentru a rămâne în joc. Adică, trebuie să dai un sens vieții lor; vieții în general. Pentru aceasta, trebuie să creezi un set de valori și să le faci să devină „nevoi umane”, iar apoi jocul este setat.

Sensul vieții devine goana pentru a-ți satisface nevoile: hrană, adăpost, sănătate, siguranță, confort, variație, provocări, aventuri, iubire, semnificație și contribuție – cea mai înaltă dintre nevoile umane; coroana spirituală a dezvoltării umane.

Dar aruncați o privire mai atentă, înainte de a ajunge în vârf, pentru a putea contribui, trebuie să începeți de jos și să vă alăturați cursei pentru supraviețuire. Trebuie să puneți mâncarea în burțile voastre și ale copiilor voștri mai întâi, un acoperiș deasupra capului, înainte de a vă putea gândi să îi ajutați pe ceilalți.

Pentru a face acest lucru, trebuie să „spargeți câteva ouă pentru a face o omletă”, după cum se spune. „Trebuie să vă puneți primul masca de oxigen”, alta. De asemenea, va trebui să concurați pentru semnificație. Dacă ești nimeni, nimeni nu te va cunoaște, nu te va angaja, nu te va plăti. Dacă nu ești plătit, nu poți hrăni burtica, pune acoperișul deasupra capului etc.

Așadar, pentru a crește în poziția de bun samaritean de unde să puteți contribui, trebuie să vă petreceți o bună parte din viață gândindu-vă numai la voi și la nevoile voastre.

Incidental, va trebui să refuzați să contribuiți, să dați, și să deveniți foarte buni la a obține.

Cu alte cuvinte, pentru a atinge vârful pe scara valorilor umane – adică succesul – va trebui să luptați cu fiecare fibră din ființa voastră pentru supremație.

Va trebui să deveniți mai semnificativ decât colegii, vecinii, statele, pentru a domina „piața” în care vă aflați, zona abilităților voastre; pentru a acumula un număr mai mare de adepți, clienți, fani decât ei, care vor contribui la succesul vostru și vă vor confirma semnificația, pe care apoi o folosiți pentru a acumula și mai mulți adepți, clienți, fani – mai multă semnificație – până când veți deveni faimoși și bogați. Iar apoi, utilizați acea faimă și bogăție pentru a da ceva înapoi comunității; pentru a contribui. Practic, de atunci încolo puteți începe să vă faceți pomană cu cei care v-au pus acolo, care au contribuit la statutul vostru înalt.

Așadar, dacă acordați atenție regulilor jocului, succesul se bazează pe capacitatea voastră de a crește nevoia altora pentru voi și de a diminua nevoia voastră de ceilalți.

Altfel spus, va trebui să devii mai semnificativ decât restul mulțimii și toată lumea va trebui să pălească în comparație cu tine. Toată lumea va trebui să devină mai puțin semnificativă decât tine pentru ca tu să ieși în evidență.

Destul de spiritual până acum, nu?

Indiferent dacă sunteți actor, politician, terapeut, artist sau om de afaceri, succesul vostru depinde de capacitatea voastră de a vă ridica deasupra mulțimii, de a deveni mai semnificativ decât ceilalți. Va trebui să vă extindeți tentaculele în curtea semenilor, astfel încât semnificația lor să scadă, iar fanii, clienții sau alegătorii lor să devină ai voștri.

Valorile semenilor, nevoile lor de bază, abilitățile și contribuția lor trebuie anihilate sau reduse dramatic, astfel încât să puteți străluci. Iar pentru a menține această poziție, după ce ați consumat primul val de cumpărători/alegători, va trebui să oferiți constant același nivel de performanță pe o scară din ce în ce mai largă. Deci, veți angaja alții, care în loc să lucreze la semnificația lor, vor deveni apostolii semnificației voastre. Agenții de vânzări, recrutatori etc… Și toate acestea în timp ce vă împăunați cu succesul cu care vă puneți viața și priceperea în slujba altora. A altora pe care i-ați diminuat, încât să trebuiască să-și dedice resursele în slujba … voastră!

Dacă sunteți suficient de sobri din punct de vedere moral, intelectual și spiritual, veți fi obligați să recunoașteți că întreaga structură socială, inclusiv noul val spiritual al timpurilor noastre, este construită pe legea junglei de „mănâncă sau fii mâncat” și nu pe valorile înalte ale contribuției.

Succesul, așa cum este văzut și apreciat în general în societatea noastră, se bazează pe concurență și nu pe colaborare. Pe diferență și nu pe asemănare. Pe excludere și nu pe integrare.

Ca atare, indiferent de forma sub care vi se va prezenta în timp ce vi se joacă fără rușine corzile emoționale, succesul va fi atins doar prin această formulă: câțiva trebuie să devină mai importanți decât masele, masele trebuie să contribuie cu votul lor de încredere și cu bani pentru ca acești câțiva să iasă în evidență, astfel încât să câștige concursul de popularitate, și apoi să vină pe calul lor alb înapoi la mase să le spună cum au făcut-o! Să le vândă formula magică pentru succes.

Nu este decât o schemă piramidală pompoasă! Și în timp ce mergeți și le cumpărați formulele și tehnicile și ieșiți în lume încercând să le replicați, deoarece există mai mulți ca voi, concurența pentru aceeași semnificație va fi din ce în ce mai acerbă. În loc de unul sau doi, acum sunt mii, sute de mii care vor să folosească aceleași trucuri. Deci, piramida începe să se prăbușească. Fanii, clienții sau potențialii clienți vor trebui împărțiți între mai mult de unul sau doi. Competiția crește dramatic. Cei care vor câștiga vor fi cei care strigă cel mai tare ce le place maselor să audă și cei mai îndrăzneți. Cei care nu au probleme în afirmarea superiorității lor față de a voastră, care nu au nicio remușcare pentru a vă ține legați la perfuzia lor, dependenți de produsele, cuvintele și sfaturile lor.

Știți expresia „a avut 5 minute de faimă”? Ei bine, cred că majoritatea oamenilor au ceva important de împărtășit cu lumea. O abilitate, o experiență, o cunoaștere specială. Și toată lumea, pentru a îndeplini acele nevoi umane de bază, ar trebui să aibă cele 5 minute de faimă. Toată lumea are aceleași nevoi, așa că, în mod logic, urmărirea fericirii și împlinirii ar trebui să permită tuturor să își îndeplinească nevoile și aspirațiile.

Dar aici e secretul jocului! Dacă toată lumea ar fi onorată în egală măsură, dacă abilitatea tuturor ar fi semnificativă, nevoia de semnificație ar dispărea!

Dacă toată lumea ar fi tratată în mod egal, cu dragoste și respect, nevoia de iubire și semnificație ar dispărea.
Omul urmărește doar împlinirea a ceea ce nu are.

Încercați să vindeți sfaturi pentru cum să vă găsiți partenerul ideal unui nou cuplu de îndrăgostiți! Încercați să vindeți sfaturi de vindecare unei persoane sănătoase! Încercați să vindeți seminarii de spiritualitate, webinare și ce mai doriți unei persoane iluminate! Încercați să vindeți unui șef bucătar un aliment preambalat fabricat industrial!

Încercați să vindeți formule de fericire copiilor!

Toată această structură socială a fost piratată de la început. Mai întâi prin opresiune, apoi prin conformitate. În primul rând, câțiva au asuprit masele prin tortură și genocide. Clasele conducătoare și religia. Apoi, au adoptat valorile după care masele trebuiau să-și trăiască viața. Doar câțiva aveau „drepturi divine speciale”. Doar câțiva dețineau secretele vieţii. Doar zeul lor trebuia venerat. Doar „cartea lor sacră” trebuia citită. Restul trebuia să plece capul, să urmeze fără cârtire, să-și rupă spatele muncind și să moară fericit că a făcut-o!

Nu este de mirare că vedem în așa-numitele noastre vremuri moderne aceeași formulă pentru succes și îmbogățire. Pentru supremația celor puțini peste cei mulți.

În această schemă, în acest model, fie urmezi, fie conduci. Ești ori deasupra, ori dedesubt. Ești ori faimos ori un nimeni.

Singura care a scăpat de această nebunie diabolică este arta sub toate formele ei. Cea care nu a putut fi cumpărată, în orice caz!

Slavă Sinelui că avem mulți scriitori cu multe stiluri diferite, cu multe puncte de vedere și mesaje diferite! Slavă Sinelui că muzica este atât de diversă, că avem atâți compozitori, pictori, actori, interpreți…

Imaginați-vă ce ar fi fost dacă umanitatea ar fi avut doar o carte de citit!

Imaginați-vă dacă ar fi existat așa ceva precum „cea mai bună carte”! Cât de sărace ar fi experiența și imaginația noastră!

Imaginați-vă ce ar fi dacă ar exista așa ceva precum „cea mai bună melodie”, și asta difuzată pe toate canalele pentru o întreagă generație sau chiar dincolo! „Cel mai bun tablou”, „cel mai bun film”, „cel mai bun fel de mâncare” și ăsta servit la toate mesele!

Arta, în opinia mea, nu este doar manifestarea divină în formă umană, ci rebeliunea divinului în fața nebuniei umane care ucide pentru semnificație, pentru ca apoi, odată atinsă, să reînforțeze uniformitatea. Semnificația pentru puțini, uniformitatea pentru mase – condiția necesară pentru „succesul” social.

Arta, în opinia mea, este limbajul adevăratului DUMNEZEU, în timp ce succesul și întreaga structură umană este limbajul Demiurgului; zeul nebun, sângeros, răzbunător din „cartea sacră” a religiilor monoteiste; „cea mai bună și singura carte” impusă omenirii!

Imaginați-vă dacă vara sau iarna ar concura pentru supremație și semnificație!

Imaginați-vă dacă noaptea sau ziua ar urma aceeași formulă a nevoilor umane!

Imaginați-vă dacă planetele din sistemul solar s-ar comporta după aceleași nevoi de semnificație umană!

De fapt, există un astfel de lucru în univers! Se numește gaură neagră! Atrage tot ce orbitează în vecinătatea sa până când nu mai rămâne nimic în jur.

Aceasta însă este anomalia, nu regula! Și totuși, în viața umană, anomalia a devenit regula și regula anomalia! Și de aceea, precum disiparea treptată a materiei în gaura neagră, umanitatea avansează într-un ritm rapid spre auto-extincție. Pentru că nu există nimic în natură care să supraviețuiască acestui model de competiție pentru supremație, pentru semnificație!

Așadar, iertați-mă dacă refuz să particip la această nebunie! Iertați-mă dacă refuz să joc acest joc de „succes”! Iertați-mă dacă refuz să recunosc importanța cuiva față de ceilalți!

Sunt la fel de specială ca voi. Am un rezervor de cunoștințe și experiență de împărtășit care va servi multora. Dar la fel și voi! Am multe abilități speciale, dar îmi lipsesc toate celelalte pe care voi le aveți.

Am scris cărțile, care sunt onorată să fie considerate „extraordinare”, dar viața mea fără cărțile, filmele, muzica, mâncarea, glumele, prezența și suportul altora ar fi fost goală!

Vă pot ajuta să vă vindecați, să evoluați, dar existența voastră, talentele voastre mă mențin sănătoasă și îi împiedică pe alții să se îmbolnăvească!

Iertați-mă, așadar, dacă refuz să accept această structură socială ucigându-ne pe toți din interior! Asmuțindu-ne unul împotriva celuilalt pe o promisiune falsă de importanță.

Unii fără alții, suntem toți neînsemnați! Fără voi, cei care-mi citiți cuvintele, mesajul meu nu ar fi auzit. Fără urechi, nu ar fi nici voce, nici muzică. Fără ochi să vadă, fără inimi să simtă și să vorbească între ele, nu ar exista nici iubire și nici frumusețe. Fără tine, nu există eu.

Dar de vreme ce cu toții suntem aici, voi și eu, există doar noi, pentru că locuim pe aceeași planetă, avem aceeași valoare și aceeași importanță.

Dacă suferiți, sufăr, pentru că sunt empată, așa cum suntem cu toții la origini.

Dacă mintea voastră este tulbure și angoasată, și a mea este, pentru că sunt telepată, așa cum toți sunteți la origini.

Dacă vă simțiți nesiguri, la fel mă simt și eu. Dacă vă iubiți și vă onorati, simt și asta. Energia mea se ridică, entuziasmul și dorința de a vă cunoaște crește.

Dacă vă este frică, dacă sunteți suspicioși, săraci pe dinăuntru, înfometați pentru atenție, voi suferi, pentru că nu veți avea nimic de oferit și totul de luat. Veți deveni gaura neagră.

Cu toate astea spuse, îmi doresc ca întregul internet să se prăbușească. Cel puțin pentru o bună perioadă până când vom reveni cu toții la realitate. Pentru ca fiecare să rămână cu adevărata sa natură și cu cunoștințele greu câștigate; cu abilitățile și cadourile lor.

Nu cunoașterea Google! Nu știința Wikipedia! Nu videoclipurile YouTube realizate pe seama multor autori necreditați!

Și cu internetul, marea afacere a conglomeratelor sper să cadă. Pentru ca fiecare sat, fiecare oraș, fiecare țară să se întoarcă la abilitățile lor, la specialitatea lor. Unul crește alimente, celălalt construiește infrastructură. Unul educă, celălalt sădește.  Nu „staruri”. Nu celebrități! Nu un batalion de guru autoproclamați! Nu inteligență artificială înainte ca cea naturală să fi ieșit din scutece! Apoi, fiecare va fi evaluat pe valoarea sa adevărată. Fiecare va putea contribui. Îți cumpăr mâncarea pentru burtica mea, tu cumperi mâncarea mea pentru mintea și spiritul tău. Nimeni nu este mai semnificativ decât celălalt. Atunci vom scăpa de cursa de șobolani pentru faimă și succes și vom deveni o specie cu adevărat evoluată.

Abia atunci vom avea voie să ne alăturăm fraților și surorilor noastre cosmice.
Numai cu această mentalitate putem îndrăzni apoi să ne extindem dincolo de limitele noastre planetare.
Până atunci, suntem o haită de animale îmbrăcate „la modă”, îmbălsămați pe exterior, purtând însă în interiorul nostru virusul mortal al nevoii de supremație.

© Graţiela Roșu

Follow and like us: